miercuri, 31 decembrie 2008

Cerere

miercuri, 24 decembrie 2008

Mos Craciun adevarat.......



Va urez Sarbatori Fericite!

marți, 23 decembrie 2008

Pisi, pisi......

In asteptarea iernii.



Craciun fericit!



Oglinda

duminică, 21 decembrie 2008

Aliniere


marți, 16 decembrie 2008

O tzatza autohtona

Zilele trecute am asistat, daca se poate spune asa, la o serie de jigniri si injuraturi care erau adresate pe blogul unei alte doamne.
O tipa, care se da drept o femeie educata, cu un vocabular suburban, putin spus, o "tavalea" cu o indarjire care nu isi avea rostul intr-o discutie si la un post pe care erau fotografiile copiilor. Aceasta persoana de cea mai joasa spetza, este o persoana "cu carte", o doamna, se crede ea, dar care nu stie ca nu este de ajuns sa ai scoala, daca nu ai cel mai important lucru, si anume CEI 7 ANI DE ACASA.
Stiti, este o vorba romaneasca care spune asa: "prostul nu este prost destul pana nu este si fudul". Degeaba a ajuns in tari straine, degeaba a invatat la scoli inalte (de stat sau particulare,chiar nu conteaza felul), degeaba se exprima elevat, daca cu proxima ocazie isi da "arama pe fata" si improasca cu noroi adresand cuvinte greu de reprodus, cuvinte pe care si tastatura calculatorului refuza sa le scrie. Aceasta individa este o TZATZA autohtona, nu foarte greu de gasit in tara noastra. O tzatza din sat Gaureni jud. Iasi de exemplu. Aceste exemplare le vedem cu toti din cand in cand la stirile de la ora 5 si ne minunam cum pot sa traiasaca in acea mizerie fizica si pshihica. Si acum va intreb: stiti care este diferenta dintre o tzatza din Gaureni jud Iasi sau o tzatza din Londra, Berlin sau Paris?
Ei bine, aflati ca nu este nici o diferenta. Sunt identice, de la violenta verbala la violenta fizica, chiar si pana la crima nu le desparte decat un pas.

luni, 15 decembrie 2008

Greseala

Ceasul suna, afara este inca foarte intuneric, ma trezesc cu greu, pornesc catre baie.
Pe drum imi amintesc ca trebuie sa apas butonul de la expresor, ma intorc catre bucatarie, pe drum ma striga copilul , ma opresc. Iarasi ma intorc, pornesc catre camera copilului. A visat ceva, inca mai viseaza, o las sa mai doarma 20 minute, pornesc din nou. Dar unde?
Refac traseul initial si imi dau seama cat imi este de somn. Nu-i nimic imi zic, doua trei guri de cafea si sunt ca nou. Din nou catre bucatarie unde gasesc din prima incercare si intrarea apoi chiar si butonul expresorului. Execut butonul si victorios pornesc catre baie. Dupa 20 de minute ies spalat si frezat, o noua victorie, o noua zi. Ma minunez cat de intuneric este afara si imi spun:
-asa este iarna, mai mult noapte decat zi. De ce imi este asa de somn?
In fata expresorului ma uit nedumerit, in cana nimic. Ma uit putin incurcat, curent este, vad ledul de culoare rosie aprins, verific daca am pus cafea, este. Bingo, nu am pus apa in rezervor. Bucuros ca am gasit din prima defectiunea, pun apa si fac cafeaua. Astept cuminte in fata aparatului sa se faca cafeaua. Fara a intampina alta dificultate stau cu cana de cafea aburinda in mana si imi trec in revista programul de azi. Trebuie sa duc copilul intai la scoala, apoi drumul intr-un trafic infernal pana la Buftea, cele 12 ore de filmare executate, revenirea la statia de baza, programul de seara, din nou somn.
Sorb din cafea, sunt deja la a doua tigare, cana este pe jumatate goala. Tot imi este somn.
Ceva nu este in regula. Ma uit la ceasul din bucatarie si ce vad, este 2:10. Imi spun: -trebuie sa schimb bateria cred ca a stat. Dar nu, secundarul isi face datoria. Fug in sufragerie ma uit la ceasul telefonului si da, este 2:10. Putin incurcat caut ceasul de mana, este 2:10.
Nu-mi vine sa cred. Trebuie din nou sa ma bag in pat, mai am 5 ore de somn. Asta este bine. Ma gandesc totusi ce bine ca mi-am dat seama la timp si nu am sculat si copilul.
Astazi o sa fie o zi cu doua programe de dimineata, pe scurt: doua cafele, patru tigari, doua dusuri etc.

duminică, 14 decembrie 2008

Mi-am calcat pe inima

Sa pornesc, sau mai bine sa incep cu sfarsitul.
Deci si prin urmare am blog. Totul a pornit de la Ruxi si Andreea, doua blogarite, una imi este sotie cealalta prietena de familie. In joaca lor de-a "blog-ul", am fost si eu prins, fara voia mea trebuie sa recunosc. Zis si facut, ideea s-a conturat, Andreea m-a incitat, nume pentru blog era ca si gasit si drept urmare "Cu cravata...." a devenit blogul meu.